Saturday, February 6, 2016

Garden of Silence (Balcic)


acrylic on canvas
50x40 cm

5 comments:

iuri gagarin said...

Cit de frumos!!!!!

iuri gagarin said...

fain,fain

Ernest Chestery said...

Salut Flaviana,
mi-a placut tare mult lucrarea ta "Garden of Silence" si de aceea am adaugat o poveste scurta.
Lucrarea ta si scurta mea poveste sunt acum doua povesti independente surprinzand acelasi moment din doua perspective probabil foarte diferite, in doua moduri diferite.
Sunt curios de diferentele astea, dar si de adevarata poveste din spatele tuselor tale.

Ernest Chestery said...

Si acum povestea:
"- E placut aici, ai avut o idee buna, spuse femeia cu ochelari negrii si palarie de soare.
Cealalta femeie, ramase tacuta in timp ce privea la copilul care alerga la marginea plajei.
Avea treizeci de ani pe care nu-i arata. Parul auriu prins in coada o facea sa para si mai tanara in soarele amiezii, doar o pereche de riduri fine la coada ochilor i-ar fi putut trada varsta.
- M-am bucurat sa vad ca vrei iesi din casa dupa atata timp si e si vremea asta buna... continua femeia careia ochelarii mari si palaria de paie albastra ii dadeau o aparenta cocheta, desi parea ceva mai in varsta.
- Nu a trecut chiar atat de mult timp, raspunse repede tanara blonda intorcandu-si privirea in zare, in directia unei barci albe care se unduia incet in larg. Nu trebuie sa-ti faci griji pentru mine, am trecut prin situatii mai grele, Sammy.
- Stiu, insa imi fac griji pentru tine tot timpul... inainte era diferit, nu-l aveai pe micul John, spuse Sammy privind catre copilul de la marginea plajei.
- Asta nu schimba cu nimic situatia. Ma descurc si fara el cum m-am descurcat tot timpul.
Tanara privea acum in jos si aranja cu palma incet nisipul cald din stanga ei. Nu vroia ca Sammy, sa-i masoare tristetea din ochi. Stia cat de mult tine la ea, si ar fi intristat-o si mai tare s-o indispuna.
- Fie cum vrei tu, Joel, nu mai zic nimic, ma supara ca esti in situatia asta, iarasi tu aici singura. Sammy isi potrivi palaria de soare si se intinse pe spate. Ar fi vrut sa mai zica ceva dar se opri.
- Asa suntem noi, eu si el, eu pictez, el nu intelege asta, adica intelege dar nu poate sa accepte asta. Ma iubeste dar nu ma suporta cand pictez, zice ca uit de el si nu pot sa-l condamn pentru asta, cand pictez ma cufund in treaba asta. Tu intelegi, nu-i asa? Si tu ai scris, Sammy, tu ar trebui sa stii despre ce vorbesc, nu-i asa?!
- Inainte sa ma marit dar si dupa am scris intr-adevar, dar nu scriam cat pictezi tu, nu stiu... Stiu doar ca mi-ai lipsit si mie cat ai stat izolata. Esti cea mai buna prietena pe care o am si tin atat de mult la ceea ce avem noi doua. Am impartasit multe, am atatea amintiri frumoase cu tine sotul meu si chiar si cu el. Saptamanile astea mi-ai lipsit foarte mult, Joel, si mi-a lipsit si toata viata mea fericita de pana acum doi ani. ...Parca au trecut zece, nu doi. Iarta-ma, ma opresc, te intristez si mai tare.
- Nu-i nimic, Sammy orice ar fi ne avem una pe cealalta, avem un pact vechi noi doua, hai sa te sarut pe frunte!
Joel o saruta pe frunte pe Sammy. Avea o privire calda si buzele i se inrosisera de emotie.
- Ce m-as face eu fara tine?! spuse Sammy in timp ce o apuca strans de mana pe Joel.
In tot timpul asta micul John se imprietenise cu un alt copil al unui cuplu care de abia venise si isi aseza umbrela de soare mai aproape de apa marii. Cei doi copii se apucasera de construit un castel de nisip.
...Un copil tare frumos si cuminte, remarca cu admiratie Sammy in timp ce-l privea pe micul John si un zambet ii lumina chipul.
- Da, are ochii lui tac-su. Sper sa nu ma paraseasca si el mai incolo, cand va creste mai mare.
- Termina, Joel, o mustra Sammy incruntandu-se, esti mama lui, nu te mai gandi la asta acum!
- Ok, poate n-o sa ma paraseasca, zambi amar Joel.
Inca tinandu-se de mana, priveau acum in tacere la micul John, in timp ce soarele se apleca si mai mult spre linia orizontului.
- O sa fie bine, Joel, ai incredere in ce iti spun! Si poate se intoarce si el, poate va intelegeti si voi, ..la mine pur si simplu nu a mers. Cand a plecat nu s-a mai intors, insa voi sunteti altfel, el este altfel. O sa fie bine, o sa vezi.
- Bine, Sammy, te rog sa te opresti, nu vreau sa mai discutam acum despre asta si oricum s-a facut tarziu, ar trebui sa ne apucam sa strangem lucrurile.
- Eu zic ca nu e chiar asa tarziu. Am puea sa mai stam o ora si apoi ne pornim, ce zici, Joel?
- Ok, dar cu o conditie: sa stam asa in liniste, de acord?
- Ok, cum spui tu, Joel, cum spui tu.
Cele doua femei tinere mai zabovira un timp in tacere in acea zi calduroasa de iulie la marginea plajei cu nisip fin."

Ernest Chestery said...

Daca ti s-a parut interesant experimentul scrie-mi impresiile tale pe adresa ernest.chestery@gmail.com

Toate cele bune si inspiratie in continuare!